Miraj real.

“Perplex profund !”, mi-am spus. Fantasmagoric, indubitabil. Mi-ai ajuns la poarta inimii. Te-ai fastacit atat de mult incat ai reusit s-o deschizi. Esti in inima. O parte din puzzle-ul sufletului. Sunt multe lucruri de spus. Un roman nu-mi ajunge. Cred ca nici macar o viata intreaga nu-mi ajunge sa-ti spun ce simt. Mi-ai atins coarda sensibila din suflet. Cum spuneam, perplex profund. M-ai lasat fara grai. Muta.
** Sambata, furtuna serala ascunsa dupa un soare grijuliu. Ne tinem de mana si ne plimbam agale pe alei. Parca vremea tinea cu noi, pasarelele cantau si lumea ne admira. Pentru o secunda ne-am oprit in mijlocul aleii. M-ai luat in brate si mi-ai soptit ca ma iubesti. Ti-am confirmat raspunsul cu unul afirmativ. Eram fericita. Te strangeam din ce in ce mai tare in brate, si-ti simteam parfumul. Era totul perfect. Totodata, mi se facuse frig. Dar n-aveam cum sa-l simt. Tu`mi stingeai frigul intr-un sarut fierbinte. Demential. Supranatural. Te priveam in ochi. Doua migdale arzatoare. M-au cucerit profund. Si nu numai ochii tai m-au cucerit, ci ceea ce reprezinti TU.**
Faci parte din mine. Esti o parte din mine. Esti perfectul meu imperfect.

Nu te-am uitat ...

Inca ma gandesc la tine, sa nu crezi ca te-am uitat. Cum sa te uit ca noaptea-n lanul de grau ? Inca esti o parte din mine, si vei fii in continuare. Am avut o luna tulbure. Am vazut 4 stele cazatoare, si de fiecare data mi-am pus aceeasi dorinta. Oare visam sub cerul instelat ? Oare mintea mea plana spre adancuri necreate ? Oare ..?
Inca mai am fotografia ta. Da. O tin stransa in minte. O privesc cu ardoare. Ce vremuri.. Oare iti mai amintesti?
** Totul a fost o himera. Un rasarit vazut din paharul de bere, pe malul marii, la apus. Probabil ca, daca as fi fost un spirit as fi fost mereu langa tine. Un spirit cu inima dogita, si zambetul sters. **
Da.. imi amintesc totul, si doare. Chiar doare. Doare cand te gandesti ca, ceea ce ai respectat si respecti, s-a detasat de langa tine, lasand urme.
Nu, nu! Nu te-am uitat. Imi amintesc ziua in care ai plecat de langa mine. Imi amintesc clipele frumoase petrecute impreuna. Imi amintesc tot. Absolut tot. Imi amintesc si faptul ca inca te iubesc.

Strigatul noptii

Mi-as dori ca strigatul din noapte sa fii tu. Sa alergi spre mine peste munti si peste vai si sa ma strangi la pieptu`ti cald. Sa-mi 'cutremuri' existenta cu un rasunet si cu un sarut lung sub clar de luna. Astrele sa ne fie martore si Soarele o mangaiere fina. Marea sa ne auda glasul interior si nisipul, atingerile. Muntele sa ne fie locul in care timpul se opreste in loc si in zapada sa ne simtim pasii calauzitori.
Mi-as dori ca strigatul din noaptea purpurie sa fie focul ce-l stingi in mine in racoarea diminetii, sub picaturile de roua de pe petalele florilor noastre. Si sa-ti mai soptesc ceva! "Atunci cand te vei uita la cer si vei vedea o stea ce scanteieaza, aminteste-ti ca eu sunt aceea si te voi astepta mereu."

Probabil.....

Apasati play, da mai multa savoare postarii.

Nu stiu cum, de fiecare data, oriunde ma uit, parca te vad. Probabil e un semn ? Un semn din partea soartei ? Probabil vei aparea in fata mea cu un zambet larg pe fata, imbratisandu-ma ? Probabil, probabil, probabil… probabil si de aceea te visez. O fractiune de secunda imi apari in vis, dar parca fractiunea de secunda dureaza o eternitate. In fiecare dimineata ma trezesc cu zambetul pe buze, stiind ca mai tarziu in acea zi, mi-o vei lumina total. Si chiar ma faci fericita. Cand mi-e cald, ma gandesc la tine, si-mi aduci briza marii si ma racoresti. Cand mi-e frig, ma gandesc la tine, si-mi aduci caldura in suflet, si ma incalzesti. Esti sclipirea mea de jad care arde prin scantei in mijlocul noptii. Esti focul din mine , care l-ai aprins din prima zi. Esti sarea din mare, care da viata animalelor marine. Esti fumul si fitilul din tigara vietii. Esti floarea iernii purpurii si a zacamintelor eterne sufletesti. Esti TU! Tu, cu sufletul curat.
Afundandu-ma in ganduri pot sa scriu tot ce`mi trece prin minte despre tine, insa nu mi-ar ajunge nici 2 volume.
Cum spuneam, lucrurile simple sunt cele mai grele, crezi ca poti face fata ? Eu da.
Nu o sa incep ca Mister B, cu 7 august
Nu o sa incep ca Mister N, cu ploioasele zile cu un anost gust,
O sa incep cu luna iulie, data nu conteaza
Doar inima ta, care ma blocheaza.
Ma blocheaza intr-un cadru visator,
Esti al inimii mele dictator.
Sclipirea ta de jad , este tot ce vreau sa vad,
Sclipirea ta de jad , 4 cuvinte cu un singur inteles,
Sclipirea ta de jad , 2 ochi, mai rau ca un nanofarad,
Soarta a ales.

Hai sa fii tu iar, a70a postare.

Uneori gandesti ca, pe lumea asta exista 3 tipuri de oameni: Eu, Tu, si Restul. Dar eu vreau sa ma rezum doar la tine. Gasesc in tine ceea ce in altii nu. Ati avut acea senzatie, ca fiecare persoana pe care o vezi spui ca este el/ea? Poate ca da, poate ca nu. Insa sa gandim cu optimismul la maximum. Stai pe scaun si privesti iar rasaritul. Si unde iti planeaza mintea? Exact. La acea persoana speciala. Speciala? De ce este speciala? Pentru ca pur si simplu simti ceva aparte. O legatura. Sentimente. Dar ce-ti mai spune rasaritul ? O noua zi! Un nou zambet! O noua glorie! Dar de ce toate astea? Asta pentru ca, * lucrurile simple sunt cele mai grele*. Pentru ca un simplu zambet valoreaza 1000 de cuvinte. Pentru ca un simplu 'Buna!' din partea lui iti poate face ziua mai senina. Pentru ca un simplu "Noapte buna",crezi cu tarie in ea ca va fi buna.
Si asa e. Pe zi ce trece, parca lucrurile devin mai bune. Insa invatatura e de aur! Probabil marea majoritate ati incercat sa`i spuneti ei/lui direct ceea ce simtiti, dar de cele mai multe ori ati preferat s-o spuneti cu subinteles. Subintelesul nu`i rau. Trebuie doar sa va alegeti cuvintele. Pare greu dar nu e. Mai greu e sa`i spuneti: "Stii, te iubesc." in loc de "Stii..uneori poti fii chiar percutia inimii mele.".
Asa sta cu iubirea. Daca n`o uzi, se ofileste.
In prezent, pentru tine simt un amalgam de sentimente care as vrea sa tii le spun.Insa nu stiu cum.

Enigma unui zambet ..

Si..iar ma scufund in Paradisul inexistent cand iti vad zambetul pe fata. Zambetul tau sa fie oare slabiciunea mea!? Ar fi culmea. Si daca este, ma ajuta la ceva? Poate.
Insa zambetul poate fi o enigma. De ce? .. Pentru ca el reprezinta transpunerea unor cuvinte. A multor cuvinte,poate. Orice zambet poate avea ceva ascuns. El reprezinta si un invelis natural al sufletelor. Daca zambesti, dar in interior nu simti la fel, atunci de ce o faci? Cel mai bine e sa zambesti cu sufletul. Asta arata si faptul ca esti fericit.Cu adevarat. De cele mai multe ori zambetul si rasul ajuta la vindecarea sufletului. Si chiar este adevarat.

* si totul e asa de frumos cand zambesti .. parca Edenul s-a mutat in tine .. parca ai devenit un Zeu. Mereu imi aduci aminte de un Glam Rock vechi. nu stiu de ce, dar asta`i adevarul. Parca imi reimprospatezi playlistul de muzica, cu melodii care ma fac sa zambesc. Stiu, ti se pare absurd. Dar nu trebuie sa dau explicatii nimanui, asa ca... *

De ce frazele de mai sus sunt scrise intre * .. * ? pentru ca am citat din suflet.
In orice caz, eu zambesc mereu, chiar daca este greu uneori. Zambetul e o componenta importanta in viata unui om, ca si rasul, de`altfel. Ele 2, pe langa celelalte, intregesc un puzzle. Puzzle-ul vietii. Vorba aia..vezi ce-ti doresti ca s-ar putea sa ti se implineasca.

Numele anonim

Azi vantul iar mi-a soptit numele tau, prin amalgamul de fire de par ce pareau a tremura in fata lui. Oriunde ma duc, vantul este cu mine. Asta inseamna ca si numele tau este tot cu mine. Dar tu, nu. Am plecat fara tine. Am vrut sa-mi curat gandurile si sa mi le pun in ordine. Zambesc catre orizont putin incordata si ma gandesc la chipul tau. Chipul tau gingas, parca la fel de gingas ca un ghiocel din luna martie, care straluceste in bataia razelor soarelui si care parca ar vrea sa-mi spuna ceva.*Ghiocelule, nu fii sfios, si spune-mi ce ai pe suflet, sunt aici sa te ascult. Deschide-te in fata mea cu acel zambet mirobolant si puternic, si lasa-ti izul sa pluteasca in aer catre mine, sa-ti simt savoarea, sa-ti simt sufletul. Lasa-ti petalele sa ma atinga usor si sa-mi sopteasca vorbe rozalii prin iarba necosita. Nu face cale-ntoarsa.* Tu de-oi face cale-ntoarsa,eu de mana te voi prinde si la piept te voi strange. Numele tau melodic imi alunga tot ce e gol. Dar pe zi ce trece, ritmul devine alert. Si daca ritmul este alert, atunci goliciunea este umpluta. *Nu te baricada dupa gardul de roci dure. Fii brav. Fa-ti curaj si spune-mi ce simti.* Si de ce nu stim numele 'numelui anonim' ? Simplu. Pentru ca atunci tot ce am zis n-ar mai fi avut mister.
Nu lasa pe maine, ce poti face azi. Azi e prezentul. Si conteaza. Trecutul e o batatura in istorie. Lasa viitorul. Nu trebuie sa-l stii in momentul asta. In acest moment, prezentul domina. Trage aer in piept, si spune.
Acum, cand mintea mea e limpede, sper ca si a ta sa fie. Sau cel putin, sa-ti fii dat seama la ce m-am referit cand am spus: " Deschide-te in fata mea cu acel zambet..si lasa-ti izul sa pluteasca..sa-ti simt sufletul. "
Si daca stai bine sa te gandesti, ideea de intens poate fi descrisa si asa.

Iar ne cuprinde atmosfera aceea anosta. Dar oare de ce ? Dar oare de ce suntem supusi unor teste psihice zilnic? Probabil viata ne incearca.Si ne incearca cu placere. O placere amara.
Linistea este sparta de clapele unui pian din coltul camerei. Pianul isi canta dorul, si noi o data cu el. Inspiri un aer curat si apesi suav pe Do.Si incet incet, treptat, Sol, Mi2, Sol, Mi, Sol, La, .. , si o sa-ti dai seama ca viata-i un cantec mixat. Notele muzica iti gadila urechile intr-un mod placut.Si incepi sa zambesti silentios, si incepi sa visezi departe.
[... Si am avut dreptate. Si banuiam. Si stiam,chiar. Intuitia nu ma inseala, dar o privire, poate. Si era momentul in care gandeam linistit. Cu atmosfera anosta risipita, viata lumanarii din fata ta se stinge clipa de clipa. Si acum cant stingerea ei, cu o relevanta enorma. Nu ma intreba de ce cant, pur si simplu, cant. ...]
Viata e un cantec expresiv. Plin de amanunte si foarte surprinzator. Cheia sol e doar inceputul. Notele sunt esentialul/cuprinsul, iar bara de masura sfarsitul unui nou inceput.
Ia gandeste-te, ce fel de note muzicale ai ?

E noapte , e tarziu si e liniste deplina. Ador urletul linistii seara, mai ales la apus, dar si la rasarit. Vine vara si parca ma simt renascuta. Probabil ca trebuia sa ma simt asa primavara, insa, cred ca vara are ceva special, si nu numai distractia, ci atmosfera de seara si de dimineata, cand soarele iti bate la fereastra, sau cand bate nisipul rece plin de scoici. In ultimele zile, monotonia s-a instalat destul de repede, dar cu niste zambete aruncate in coltul gurii, niste priviri intense si niste rasete silentioase fac totul sa para magic.Uneori te gandesti: "de ce sa mai vad rasaritul, cand stiu ca tu-mi vei lumina ziua? "..mintea ta e asaltata de foarte multe ganduri..si zboara, zboara, zboara spre infinitul nestins al orizontului fermecat. Si-ti ridici privirea spre 'ideea de intens', si privesti adanc, si vezi ca totul are sens. Il strangi in brate din priviri, il simti aproape din cuvinte, ii zambesti silentios si vrei sa-i spui ca ochii's ferestrele viziunii tale, ca mainile's legamantul existential si buzele, cel nevremelnic. Si vezi ca secundele pier rand pe rand, si te intrebi daca 'ideea de intens' priveste asupra ta, si te intrebi daca conexiunea se face printr-o atingere delicata.
Tu ai simtit vreodata aceste lucruri? Probabil ca da/nu. Eu nu pot raspunde, spune-mi tu. Probabil ca te intrebi ce inseamna 'ideea de intens'. Cauta adanc in suflet, o sa-ti dai tu seama mai devreme sau mai tarziu. Le chess se joaca`n doi. Daca nu exista doi jucatori, ecuatia nu iese. Da cu minus. Daca chess-ul are doi jucatori, ecuatia poate fi dusa pana la capat. Daca renunti la jumatatea jocului, inseamna ca ai coborat din tren, si nu-l vei mai prinde. Nu azi. Nici maine. Nici poimaine. Acum ghiceste daca si raspoimaine.
Oare 'ideea de intens' are un mesaj sublim ? Poate. Ia gandeste-te. Daca intelegi ideea de intens, intelegi si 'de ce ?' si 'cum?'. Cand te vei intreba 'de ce?', sper sa-ti raspunzi de ce spun iris de giuvaier, suflet din piatra, zambet captivant. Iar cand te vei intreba 'cum?' sper sa intelegi ca este pur si simplu.
Atmosfera anosta o sa dispara in curand, oare iti vei da seama de acest lucru ?

_______

_______

Noua suflete x2 la amurg.

9 e numarul care vine de la noi,
Exact, chiar noi doi,
Noua suflete din noua viata,
Noua zambete privite printe ceata,
Aminteste-ti 8 e numarul infinitului,
Dar 9 e numarul sufletului,
Esti motanul meu cu 9 suflete,
Nu le arde, te rog eu, nu le arde,
Nu intoarce 9-le si nu-l inmultii cu 3,
Si stiu ca nu vei face asta,chiar daca vrei
Iubirea ta este o planta acrofita,
Creste si se dezvolta in muntele interior,
De mine, inima o ai iubita,
Saruta-ma .. implantandu-mi un fior,
Esti bucla care ma innoada, si ma tine strans la tine in inima,
Mi-ai vazut prima lacrima,pe a doua mi-ai sters-o,pe a3a nelasand-o sa se nasca,
Si de-as mai avea inca 9 suflete, tie ti le-as da,
Acum vorbind serios
Esti imperfectul meu perfect
Si doar pentru ca suntem unul langa altul, asta ne face duetul perfect
Ne lasam purtati de val
Asupra unei dureri de mal,
Percutia inimilor noastre e doar un vuiet in lumea asta,
Povestea noastra se oglindeste, undeva pe Glob, si cu a altora,
Hai vino acum si ia-ma in brate
Strange-ma, strange-ma, strange-ma,
Nu-mi mai da drumul, iubeste-ma,
O atingere suava pe gat si o privire de agat,
Un sarut asternut imperfect zigzagat,
O privire patrunzator de nemuritoare,
Un parfum, ce-l simt si acum ca un iz de floare
Te tin de mana la apus, si privim inainte,
Te tin foarte strans, si aspiram la amurg,
Cu mine l-ai vazut, tine minte,
Acum stam pe mal, si ne uitam cum apele curg,
Omule, te iubesc,te iubesc, si ti-o zic acum, la amurg.
Sper ca m-am facut inteleasa in a nu stiu cata poezie,
Nu, nu e ultima, stati linistiti, ca o sa mai fie,
Ma uit pe geam, si totul e invaluit de ceata,
Dar ghici ce ? totul se lumineaza, cand iti vad a ta fatza.

Marea-mi sopteste ..

Hmmmm...am fost de curand la mare. La Constanta. A fost uimitor. Banuiesc ca si voi simtiti ceva in sufletul vostru cand mergeti pe malul marii, sau cand vedeti marea..sau pur si simplu cand sunteti in varful muntelui. O sa incerc sa va explic ce am simtit. O sa fie greu, pentru ca, de obicei, ceea ce simti in profunzime, in cuvinte e mai greu de translatat.
Insa totul incepe cu o briza marina moderata, care-mi razvrateste parul, facandu-ma sa-mi amintesc ca nu sunt singura. Cobor treptele ce dau spre faleza si ma uit atent spre mare. Si ghiciti ce...exact!.. marea incepe sa-mi sopteasca cuvinte umede, ma ademeneste spre ea, si eu intru in jocul ei. Ajung pe plaja si observ ca nisipul este ud. Nu dau mare importanta acestui fapt si ma asez, ghemuita, tinandu-mi genunchii spre piept, gandindu-ma la el. Da.La el. Izvorul energiei mele. O rafala de vant imi pocneste obrazul, un val grizonat de razele soarelui imi prevesteste sarutul nisipos al unei scoici de pe mal. Si Doamne, cat pot sa iubesc acea scoica. Si Doamne, iti multumesc ca ai adus langa mine o scoica speciala. O scoica cu o perla. Si nu orice fel de perla. Acea perla reprezinta sufletul tau curat. Si iti multumesc draga mea scoica ca ma tii grijulie, stransa si aproape de perla ta. Iti multumesc ca mi te-ai desfacut in fata mea. Iti multumesc ca mi-ai descuiat lacatul inimii cu o cheie a sinceritatii.Multumesc ca ai aparut in viata mea. Dar cel mai frumos lucru este ca .. marea mi-a soptit ca tu, draga mea scoica, vei fi jumatatea albastra din cerul meu senin, vei fi Yang-ul ce-l va asista pe Yin, vei fi floarea albinei, vei fi linistea mea interioara, echilibrul meu mintal.
Si nu uita..sarutul presarat,niciodata nu-i uitat.
Marea-mi sopteste cuvinte dulci, apasatoare,
Un sarut prelung intr-o seara la mare,
Cu tine sa fiu pe plaja pana la asfintit,
Nu uita, perla mea, cu mine, prima oara l-ai privit.
Si chiar daca perla`i un suflet de baiat frumos
Iubirea mea pura, spre gandul tau curajos,
Iti multumesc ca ma pretuiesti asa cum o fac si eu
Te iubesc,Cris, si asa o sa fie mereu.
Insa ce-am spus anterior,
Iti mai spun inca o data ca sa stii si pe viitor,
Ochii tai imi ating a mea inima,
Doamne, acum chiar nu mai gasesc pentru asta rima,
Poezia am s-o inchei frumos
Prin a-ti spune un 'te iubesc' din suflet, calduros.
PS1: Duce-ti-va la mare si gasiti-va pacea intr-o scoica.
Duce-ti-va la munte si gasiti-va pacea intr-un rau.
PS2: Paste Fericit :) !

Zambet de raza

Si ghici ce.. 9 dimineata! Cel mai minunat moment din inceputul acestei zile. A revenit soarele! Asa frumos, asa zambitor, asa cum e el!
Era si timpul sa apara dupa atata morman de zapada. Stau cu ceasca de cafea in mana, la geamul camerei mele, si privesc indelung soarele. E minunat. E o splendoare. Razele imi bat fata cu mici adieri de vant. Da, soarele mi-a spus 'buna dimineata'. Imi zambeste. Eu ii zambesc inapoi. Ne zambim reciproc.Si din asta ne dam seama ca fericirea-i un lucru marunt. E una din acele dimineti in care stai rezemat si foarte calm, ascultand Led Zeppelin - Stairway to Heaven.

Fi Alfa Omegăi

Alarma ceasului zbiara pentru a-mi destepta privirea mintii, putin incetosata din pricina lucrarilor facute aseara. Este 7:30 dimineata. O raza balaie se asterne pe fata mea ca mireasma florilor pe roua ierbii. Sulitele soarelui prevestesc intr-o oarecare masura vremea. Deocamdata vremea este placuta, dar nu se stie ce va fi diseara sau peste o ora. Totul este imprevizibil. O ciocanitoare si-a facut aparitia in copacul din fata geamului meu. Are culori splendide in bataia razelor soarelui. Scoasa ca din basme.[..]
Incep ziua prin a servi o cana cu cafea, la geamul acum dezghetat de limbile de foc ale soarelui, zambind in gol. Nu stiu la ce ma gandesc exact. Poate la ziua de ieri, poate la ziua de azi, poate de maine, poate ma gandesc la ce o sa fac mai pe seara, poate ma gandesc la el, poate, poate, poate, poate..poate chiar nu stiu la ce ma gandesc.
Si totusi, intr-un fel sau altul, viata e minunata asa cum este ea, chiar daca contine si parti mai putin acceptabile, parti deplorabile, parti sadice.
Viata de liceean este o parte buna din viata ta, sau bine, cel putin din a mea. Imi place viata de liceean. Consider ca este un moment placut, palpitant, avand sansa de a cunoaste persoane noi si de a cunoaste lucruri noi. Viata de liceean este doar .. o secventa din trairile tale. Este o parte care te va completa spre ‘apogeu’. Este un modul pe care trebuie sa-l treci ‘cu brio’. Este doar…cladirea spre un nou inceput. La fel ca si iubirea, cel mai frumos etern sentiment care dainuie printre noi cu danful ei aspru de dulce sau infiorator de rau. Iubirea este de asemenea inceputul unei ‘ere noi’ a sufletului tau.
Sa privim prezentul intr-un mod amplu. Esti aici. El este aici. Sunteti aici. Toata lumea e aici. Da..este prezentul. El conteaza.
“Iubirea este cea mai frumoasa muzica din partitura vietii.Fara ea, ai fi un etern afon in corul imens al omenirii”(Roque Schneider)