O noapte friguroasa de decembrie, fara zapada, dar ploi cu tente de lapovita umplu cadrul sumbru de la geamul meu, in jurul orei 5 dimineata. Da, este 5 dimineata. Probabil ca a fost o zi minunata pentru unii, nu pot nega, si pentru mine a fost, inafara faptului ca am dat teza [informatie neimportanta de moment, desi o teza destul de usoara].
Probabil ca tot planez printre randurile gandurilor, si uneori nu cu un anume scop. Fire libertina, dar totusi cu limite. Si inca visez la ziua aia insorita de vara care va veni peste cateva luni, in care te tin de mana pe nisipul umed, fin si cald, nevisand la plaja din pahar deoarece o vei avea direct in fata, meditand impreuna cu marea.
Probabil ca iarna ar trebuii sa semnifice puritate, din cauza culorii zapezii, dar totusi reprezinta un ansamblu sumbru. Pustietatea se asterne peste tot, chiar uneori si in sufletele oamenilor, avand in fata ta, doar niste siluete de copaci dezveliti din cauza sezonului si imbracati de fenomenele naturale. Cristalele de gheata incep a se fauri pe grinzile caselor, ramurile copacilor,etc.
E starea aia ciudata de amortire a naturii, timp in care omul se pregateste pentru sarbatorirea Craciunului si a Revelionului.
Si mergand pe strada, seara, la o ora tarzie, prin aerul intepator, singurul lucru care ti-l mai doresti e ca el sa te ia in brate si sa-ti spuna cuvinte dulci si calduroase,ba chiar imbatatoare si lente.Ma camuflez in tine ca un gandac din tropice, alteregoul strigand disperat : “You can do it! “ …si da…te apropii de el..
Oh` .. si cat de tare il strangi la piept, inima pulsand din ce in ce mai tare,…., si iti dai seama pentru o clipa ca timpul se opreste in loc, respiri incet, visezi… ba chiar simtindu-i mai adanc parfumul. Si intr.un final iti dai seama cat de mult poti tine la acea fiinta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu