“Perplex profund !”, mi-am spus. Fantasmagoric, indubitabil. Mi-ai ajuns la poarta inimii. Te-ai fastacit atat de mult incat ai reusit s-o deschizi. Esti in inima. O parte din puzzle-ul sufletului. Sunt multe lucruri de spus. Un roman nu-mi ajunge. Cred ca nici macar o viata intreaga nu-mi ajunge sa-ti spun ce simt. Mi-ai atins coarda sensibila din suflet. Cum spuneam, perplex profund. M-ai lasat fara grai. Muta.
** Sambata, furtuna serala ascunsa dupa un soare grijuliu. Ne tinem de mana si ne plimbam agale pe alei. Parca vremea tinea cu noi, pasarelele cantau si lumea ne admira. Pentru o secunda ne-am oprit in mijlocul aleii. M-ai luat in brate si mi-ai soptit ca ma iubesti. Ti-am confirmat raspunsul cu unul afirmativ. Eram fericita. Te strangeam din ce in ce mai tare in brate, si-ti simteam parfumul. Era totul perfect. Totodata, mi se facuse frig. Dar n-aveam cum sa-l simt. Tu`mi stingeai frigul intr-un sarut fierbinte. Demential. Supranatural. Te priveam in ochi. Doua migdale arzatoare. M-au cucerit profund. Si nu numai ochii tai m-au cucerit, ci ceea ce reprezinti TU.**
Faci parte din mine. Esti o parte din mine. Esti perfectul meu imperfect.
Nice blog!
RăspundețiȘtergerewww.analogicbea.blogspot.com
Thank you ! (:
Ștergere